Skip to content

Sincronicități: fragmente de înțelegere

De o zi sau două mă chinui să îmi dau seama ce rămâne, ce trebuie să fac, ce obiective pe termen lung să îmi pun, cine sunt – în fond – după ce Hyggish (un brand inventat de mine și Anca) pare să nu meargă. Dar în fond, nu sunt altcineva decât ce am fost și până azi – un om care ajută alți oameni.

Regrupare, deci.

Caut, caut, caut în mintea mea obosită și dau peste niște blocaje: mă pricep la prea multe, greu sa îmi găsesc o nișă. Baleiez în jurul ideii de a crea un site unde să jurnalizez toate aceste preocupări ale mele, intitulat probabil Fragments of Meaning (despre artă, sport, tehnologie, spiritualitate, știință, etc.). Un fel de talmeș-balmeș care să inventarieze și curatorieze toate preocupările mele – în ideea ultimativă că astfel îmi voi regăsi identitatea – sau, mai degrabă, mi-o voi compune din fragmente.

Sincronicitate:

  • aseară Ștefan m-a rugat să jucăm un joc nejucat vreodată – Cameleon – care presupune ca atunci când răspunzi corect la întrebări de cultură generală (blestemul cunoașterii, toate preocupările mele) primești bucăți de puzzle (fragments of meaning) dintr-o imagine a unui cameleon (schimbare permanentă). Înainte de asta am jucat Monopoly cu personaje din Star Wars – la care am câștigat și am fost în super formă, cu norocul zarului (sincronicitate) de partea mea și cu strategii câștigătoare (bani – cum monetizez ceea ce știu să fac?)
  • la meciul lui Andrei de ieri mi-am pierdut vocea (care mi-e, de fapt, vocea cu care să vorbesc lumii?)
  • în dimineața asta dau peste un articol al lui Steven Pinker – despre “blestemul cunoșterii” – este ceea ce cred eu că mă împiedică să găsesc nordul meu.
  • continuînd jocul de aseară cu Ștefan, azi dimineața îmi vine subit ideea (urmare a unei întrebări din joc) să îi arât cum funcționează o busolă (și o facem împreună cu un bol cu apă și un bold electrizat pus de o bucățică de hârtie pe apă – o verificăm cu o aplicație de iOS pe smartphone).

Îmi dau seama că ceea ce ar rezolva toate problemele ar fi o ridicare a nivelului de conștiință (înțelegere a lumii), o înțelegere supremă din fragmente de realitate și de semnificatie) – dar cred că asta se poate întampla fără control (exact ceea ce mă definește) și fără multă cunoaștere (vezi mai sus) ci cu multă curiozitate, goliciune a minții (ceașca goală) – așa ar trebui să fiu ca și coach, ajutor al oamenilor. Prin urmare sunt în mijlocul unui paradox (prima variantă a denumirii blogului fragmente de înțelegere): cunoaștere mai multă și obiective clare sau necunoaștere și fie ce-o fi, așteptarea sincronicităților, alinierii planetelor.

Poate, mă gândesc în timp ce luăm micul dejun – la asta sunt bun – să descopăr sincronicități (cum fac chiar acum și de atâția alți ani, inclusiv în coaching), tipare, paternuri de complexitate. Dar asta înseamnă și să afli multe lucruri (curiozitate) și să ai mintea goală pentru ca ele să se unească în semnificații în mintea ta.

Be First to Comment

Comentează: