Skip to content

Despre masculinitate, rușine și adevăratele întrebări care aduc puterea.

Sudan, ultimul mascul rinocer alb din lume a murit; fusese păzit cu arma în ultimii 10 ani într-o rezervație specială. De zeci de ani, animalele de genul lui sunt omorâte de braconieri care vând apoi cornul animalului în Asia unor producători de prafuri de virilitate.  Mike Hughes „Nebunul” (61 de ani), și-a lansat în cele din urmă, din mijlocul deșertului Arizona, racheta (manufacturată) care ar fi trebuit să demonstrez că Pământul este plat (ca un frisbee). Mike (autodidact în știința aviației) era la bord și s-a întors viu și nevătămat (doar cu niște dureri de spate). Echipa masculină de cricket a Australia s-a jucat cu mingea (unul dintre jucători și ascuns-o în chiloți) ca să trișeze la un joc. Totul a fost filmat. Băieții au plâns la conferința de presa și și-au cerut iertare tuturor australienilor. Scăpată de sub control, Tiangong-1 (prima stație spațială chinezească) se va prăbuși pe Pământ, nu se știe foarte bine unde. McDonald’s renunță (într-un test pilot) la paiele de platic folosite la băuturi în cele 1,300 de restaurante din Marea Britanie – înlocuindu-le cu paie de carton. Putin arată lumii o racheta care poate ajunge oriunde în lume și poate duce 16 focoase nucleare. Nu o poate opri nimic și nimeni.

***

Despre ce sunt toate astea?

Mie mi se pare că despre rușine, falsitate, show off, fațade: de ce ar vrea un bărbat să fie mai viril? De ce ar vrea un altul să-i arate altuia că are o rachetă (obiect falic) mai puternică? De ce un altul crede într-o teorie nebunească? De ce băieții vor să câștige cu orice preț, chiar și cu cel al rușinii? De ce facem lucruri fără să gândim și care amenință alți oameni?

Mi se pare că toate spun ceva despre nevoia de putere. În toate poveștile astea găsești nevoia masculină de a stăpâni, de a uimi, de a scoate pieptul, de a râmăne în istorie. Pentru asta ești gata să faci orice.

***

Joi am fost la un curs de tras cu pistolul, pentru prima oară în viața mea. Am vrut să văd ce simte un om care ține în mână un pistol greu de aproape 1 kilogram și țintește de 50 de ori un carton cu numere și cu silueta unui om desenată pe el. Am vrut să înțeleg mai bine (extrapolând în închipuire) ce simte un om care amenință cu arma și omoară alt om.

***

Într-o lume dominată de bărbați (din păcate, încă), femeile ajung să fie admirate de către consoartele lor dacă sunt puternice (masculinizate, competitive cot-la-cot cu bărbații).

***

Jocul de Ego” face ravagii în viața noastră și în viața planetei. Comparațiile cu alții, măsurarea continuă a victoriilor (dar nu și a eșecurilor), grija față de imaginea proprie –  cât timp vom păstra vie și vom duce mai departe către copiii noștri nevoia aceasta de preamărire, ne vom distruge unii pe alții, ne vom distruge habitatul, ne vom distruge viitorul. Totul, doar pentru ca într-o clipire de 70-80 de ani să ne arătăm lumii așa cum, de fapt, nu suntem: puternici. Și să învățăm apoi rușinea recunoașterii.

Fațadă aurită – ziduri crăpate. Costume stilate – suflete crăpate. Vorbe meșteșugite – gânduri rele.

***

Când prin crăpăturile astea încep să lași să pătrundă lumina și întrebările – de fapt, doar atunci, ajungi cu adevărat la putere. Puterea adevărată este la bărbatul care plânge lângă rinocerul mort. Puterea adevărată este când accepți datele științifice și lași în urmă superstițiile, când accepți înfrângerile cu capul sus, când îțiu asumi greșelile, când ești de partea consumatorilor nu a banilor, când demilitarizezi și te declari o națiune neutră.

Doar atunci ajungi la puterea asupra ta, asupra celorlalți, asupra vieții. Iar aceasta este puterea creației, nu a distrugerii. Așa că te încurajez să-ți pui întrebări, să mă lași să-ți pun întrebări.

 

 

Be First to Comment

Comentează: